Thursday, January 26, 2017

Abecedarul copilariei mele

La varsta de cinci ani,  invatarea literelor mi se parea cea mai grea incercare a vietii mele. Acest lucru se petrecea in perioada cand mergeam la gradinita. Era un adevarat chin sa memorez si sa repet la nesfarsit niste sunete despre care "cei mari"  ziceau ca ar corespunde unor semne, numite formal - litere. In mod sigur, abecedarul mi-a fost dusmanul numarul unu. Il percepeam ca total neprietenos si ostil copiilor. Nu intelegeam cum poate exista o nedreptate atat de mare - sa fim obligati sa invatam din cartile acestea cu prea putine desene, culori si jocuri?! De aceea, mi-am luat viata de copil in propriile maini si am hotarat sa fac eu singura un abecedar. Un manual mai colorat si mai atractiv. Un abecedar potrivit copiilor, contrar la ce se gasea in biblioteca gradinitelor si scolilor. Asa am inceput sa lucrez cu multa ravna, intr-un caiet de aritmetica cu 12 foi, la noul si revolutionarul abecedar. La scurt timp, am realizat ca sunt prea putine foi pentru multitudinea de idei si inspiratia care fierbea in inima mea de cinci ani, asa ca am lipit inca un caiet de coperta primului, apoi a mai urmat un caiet, si inca unul si tot asa... Am lucrat trei ani la noul abecedar si cu greu m-am oprit. Abecedarul a primit si un titlu - "Buna dimineata!".

Aceasta micuta, dar insemnata "cartulie" a stat mult timp ascunsa intr-un geamantan vechi, pe langa multe alte desene de-ale mele din aceeasi perioada. Am redescoperit recent abecedarul, dupa multi ani in care a stat foarte cuminte ascuns. L-am rasfoit cu atata bucurie si dor, uneori cu zambet, alteori cu lacrimi...atatea amintiri frumoase.

Abecedarul "Buna dimineata!"  anunta demersul meu artistic de mai tarziu. Cu aceasta ocazie doresc sa impart cu voi din amintirile si din ideile tinerei artiste de cinci ani: Liliana Arnaut.


Abecedarul meu continea multe desene, jocuri, poezii, ghicitori, dar si cateva litere alese foarte riguros dupa un insemnat criteriu uitat odata cu trecerea anilor. Pe scurt, abecedarul continea doar informatii vitale, fara logica, dar extrem de importante pentru un copil.

In partea dreapta a imaginii de mai jos, este primul meu text scris, o poezie de Grigore Vieru, pe care am scurtat-o cu doua versuri:
"Iese tata la balcon
Si ma striga "Mai Ion"
...
Daca nu faceam nimica
Ma striga: "Mai Ionica"


Lucram mult in acuarela, carioci, creioane colorate, uneori si colaj. In multe desene foloseam tehnici mixte, mi se parea interesant sa combin diversitatile intr-o singura lucrare. Dupa cum se observa, in imaginea de mai jos am pictat un camp cu flori si copaci in acuarela, am desenat deasupra cu carioci si am lipit si un autoportret mic.


Mereu mi-au placut florile. Au fost un laitmotiv in lucrarile mele. In imaginatia mea, diversitatea si calitatile lor magice era nemarginita. Ele erau si subiect de desen si subiect de poveste.


Uneori, special pentru adulti, care desigur aveau mintea mai putin stralucitoare, scriam explicatiile necesare intelegerii lucrarilor. Nu fiecare adult avea privilegiu sa fie copil si sa inteleaga prin imaginatie si intuitie, nu prin logica, povestea desenelor.


Nu stiu cine a inventat povestile, dar mult bine a facut omenirii. Fiecare poveste era o bucurie. Cand eu inca nu stiam sa citesc sau mi se parea o munca prea obositoare, biletul in lumea incantatoare a povestilor era luat de sora mea. Majoritatea cartilor erau fara imagini, dar atata timp cat cineva le citea pentru mine, iar eu puteam doar sa-mi imaginez - nu era o problema. Cartile cu imagini - le citeam singura. Desenul de mai jos e pictat dupa maleficul lup din "Capra cu trei iezi" de Ion Creanga.


Printre pagini am gasit scris:


Am putut sa fiu ce mi-am dorit sa fiu, sa-mi urmez visul, uneori doar cu imaginatia, alteori si in realitate. Indiferent cat de absurd ar fi sunat pentru cineva ca un copil sa-si faca propriul abecedar, eu l-am facut si Doamne, ce copilarie frumoasa am avut!

Wednesday, February 24, 2016

Cu drag, pentru Sonia

Am auzit povestea Soniei intamplator, acum vreo doua luni. Participam la un targ, era multa lume. Multa energie. Multi oameni frumosi, iar printre ei – o prietena care, din vorba-n vorba, mi-a povestit – pe scurt – despre viata unui copil curajos – Sonia.

Sonia este o fetita de opt ani, care s-a nascut cu inima pe partea dreapta, fara artera pulmonara. Si-a petrecut primii doi ani in spitale, a fost operata de trei ori pe cord, de doua ori in Germania, la Munchen, iar ultima data in SUA, la Boston. Doar ca are nevoie de o noua operatie in Statele Unite. Artera ei pulmonara trebuie inlocuita, fiindca Sonia creste. Ea trebuie sa primeasca o noua artera, mai mare, care ii va ajuta sangele sa ajunga in plamani.

Am inceput sa-mi rascolesc mintea si inima dupa idei. Imi doream sa o ajut. Dar nu stiam cum.

La un moment dat, am citit undeva ca adevarata putere este in unitate. Iar miracolul incepe atunci cand oameni isi unesc fortele pentru a ajuta. Asa ca, doar impreuna, am putea pune o caramida pentru crearea unui miracol numit "Inima Soniei".

De aceea, m-am gandit sa fac o campanie pe magazinul online. Toata luna martie, 50% din banii pe care-i platesti vor fi directionati spre Asociatia Sonia Maria, pentru a ajuta inimioara Soniei sa bata cu putere. Cred ca impreuna o vom putea ajuta pe Sonia.

Consider viata un dar. Un cadou pe care cei mai multi dintre noi il primesc gratuit, fara mare efort. Si, uite, o fetită a trebuit sa lupte din răsputeri pentru a respira, pentru a exista! Imi doresc sa o ajut intr-un fel. La urma urmei, nu degeaba am pictat indemnul "be kind to others"

Arta este accesibila si prezenta in viata de zi cu zi, creeaza o lume mai frumoasa, iar in luna martie, cu ajutorul tau, poate salva viata unui copil.

Pe parcursul intregii perioade voi completa povestea drumului pe care-l facem impreuna, pentru inima Soniei.

Recunosc, am emotii.